Parfumul adolescentei

Imi imbata simturile un iz puternic de praf ud,tocmai ce au cazut cativa stropi de ploaie care au spart valul de canicula...din cand in cand simt un miros  de tamaioasa timpurie care imi confera o senzatie placuta...
Timpul se scurge prea repede,nu imi da posibilitatea sa reflectez asupra celor intamplate, ia cu sine tot si in urma sa ramane o vaga amintire a timpurilor trecute,amintiri inchise intr-un suflet aspirant,amintiri controversate care ne vor starni hazul,situatiile penibile in care am fost incercati de viata...stiti voi?!acele situatii care la momentul respectiv le credeam importante,acele situatii in care asudam cantitati industriale de rabdare si atentie...
Ma las iar scufundata intr-o rutina zilnica,in rezolvarea problemelor de zi cu zi ,dar ma cuprinde o stare euforica in momentul in care simt un miros puternic de parfum barbatesc,un miros cunoscut care imi smulge un zambet,dar cand m-am intors nu erai tu,era un chip comun care se pierdea treptat prin multime lasand in urma sa o apasare covarsitoare intrepatrunsa de o urma de regret dar smulsa in secunda doi de constiinta mereu vie care  refuza conceptele puerile...Dar totusi  amintirile isi fac loc prin panza subtire a constiintei si instaleaza printr-un mod haotic o senzatie dulce de dor..Spun dulce deoarece nici o amintire nu imi provoaca remuscari sau regrete ci un fior care imi ineaca simturile si gandirea,un drog puternic dar si acesta spulberat de o voce interioara care porunceste incet si apasat"-Iar iti zboara mintea la cai verzi pe pereti,ai alte prioritati,urmeaza niste exaamene practice si teoretice definitorii pentru tine,si tu ce faci?!iti pierzi timpul"...Si intru in ritm cu un dulce zambet adolescentin ,gandindu-ma  la urmatorul level...

Amintiri din epoca de aur...

Vedeam aceiasi energie stranie in infatisare ,o forta biruitoare in privire ,aceiasi tinuta impecabila si aceleasi trasaturi ale fetei...Te priveam cu o doza uriasa de respect,chipul tau bland si glasul suav ma indemnau la visare,niste cuvinte mari nu?probabil va ganditi la un bazm,nicidecum la o persoana...dar sa va dezvalui un mic secret...aceasta persoana ma rasfata in fiecare seara cu o poveste si un pahar de lapte cu ciocolata:X ia spuneti ,a-ti ghicit?

Odata,chipul tau radia sub razele solare si aducea cateva raze de lumina si in viata unei fetite dornice de cunoastere,dornica sa de-a nas in nas cu viata,acum nimic nu sa schimbat draga Buni,poate au aparut doar cateva riduri in plus si o stare de sanatate din ce in ce mai precara.As vrea sa am putere,sa-ti alin durerea,sa-ti sting suferinta exact asa cum faceai tu pe vremuri ,ma adunai dupa jos si ma intrebai"Ce ai patit fata,i-ar ai cazut?!" apoi ma spalai si imi alungai durerea cu fel de fel de unguente...

Imi aduc si acum aminte,vicleana ta metoda de a detine controlul asupra situatiei,imi mai aduc aminte si acum dupa-amiezile imbibate in vanilie,scortisoara si nuca,dupa-amiezile in care gateam impreuna draga mea,cel putin asa imi placea sa cred ,dar defapt tu ma tineai ocupata...abia acum realizez ,acum iti deslusesc tainele,abia acum inteleg si te apreciez poate mai mult decat am facut-o in copilarie...

Timpul trece repede,ma indrept cu pasi repezi spre varsta de 18 ani,acea varsta care teoretic te rupe de obiceiurile copilaresti,pentru mine e un inceput de drum,probabil o sa ma detasez de boamboanele tale facute din zahar ars si faimosii colacei si placinte facute pe vatra...sau poate nu,categoric nu!!!O sa fiu intodeauna aceiasi fetita cu carlionti balaii,asa cum iti placea tie sa imi spui,draga mea!!! Oriunde as pleca,oriunde m-as duce o sa ma intorc cu zambetul pe buze,acasa,pe taramul copilariei!!Te iubesc!:*

Enigma...

In albul unei foi,in adancul abis al unei enigme,cuvintele nu isi gasesc locul ,se intrepatrund prin mii si mii de ipoteze apoi dispar precum o teorie eronata.A mai trecut o zi,o saptamana,o luna ,as avea atatea de spus,dar nu imi gasesc cuvintele,totul pare atat de vag,simt ca ma aflu intr-un impas al exprimarii.Cum as putea afisa sentimentele care imi inunda sufletul,isi pune amprenta asupra amintirilor si sentimentelor mele,imi zdruncina sufletul  precum adierea vantului rece,imi da o senzatie sinistra ,cuvintele imi par mult prea vagi,mult prea seci,nu am puterea sa le combin in fraze ilustre,nu sunt suficiente pentru a impregna adevarata esenta...apoi sesizez ca nu o sa ma mai intoarc niciodata la ruinele vechilor paradise,si probabil tot ce va ramane este o vaga amintire si un text sec uitat odata cu trecerea timpului ...ma aflu in situatia unui pictor care nu dispune de paleta de culori necesara  pentru a-si afisa propria capodopere,unui muzician caruia nu ii ajung sunetele pentru a crea linia melodica,a unui copil care invata primii pasi...

"Imbatranim prea repede si devenim intelepti mult prea tarziu"

Inca de la cele mai fragede varste tanjim dupa maturitate...iar cand o atingem ne vrem copilaria inapoi...Varsta nu ar trebui sa ne influenteze modul in care convietuim...sunt de parere ca maturitatea nu este impusa de conditia varstei ,e un proces involuntar...Sunt persoane care au concepte sclipitoare inca din pragul copilariei ,persoane care nu se lasa confensate de anumite conceptii...mie imi place sa le numesc "persoane cu idealuri inalte"...sunt pur si simplu naturale ,refuza princiipiile ieftine dupa care ne catalogheaza societatea...este foarte important sa stim sa ne calauzim pasii intr-o lume dominata de caractere obscure...Drama societatii in care traim este urmatoarea :tinerii nu au dreptul la libera exprimare,nu li se acorda  ocazia de a-si arata competentele...O alta drama o constituie locurile de munca...majoritatea angajatorilor doresc experienta..."off...nene?!?!?! unde sa dobandesc experienta daca nu mi se da sansa sa invat" ,si asta nu e tot ...Noi?!Tinerii ...suntem catalogati incopententi datorita unor aspecte mai mult sau mai putin FIRESTI ...mai mult sau mai putin LOGICE...Inca din clasele primare luam la cunostinta viitorul esec ce ne va marca generatia...iar acum o sa intreb:"De ce ne spuneti ca suntem lipsiti de interes,de ce ne spuneti ca fiecare generatie ce vine e mai slaba decat cea anterioara???"...Ca sa ne MOTIVATI mai tarziu spunandu-ne"TOTUL sta in voi,voi aveti puterea de a schimba ceva "?!?!...Multumesc!dar nu este suficient,nu putem lua initiativa daca nu suntem ascultati,daca nu suntem intelesi sau mai bine spus.... MOTIVATI...Orice odor se deschide ochii ...creste ...infloreste si isi lanseaza propriile principii...dar ... voi sunteti cei care detineti"puterea",voi sunteti cei care aveti"stafeta"...Voi,cei "maturi" sunteti cei care trebuie sa faceti ceva pentru ca societatea sa prospere...iar noi o sa va urmam exemplul...

Relatie in vid...

Vreau sa fiu intaia raza de lumina ce iti mangaie chipul in varsarea zorilor...vreau sa fiu picatura de apa ce iti stinge setea...vreau sa cant muzica sufletului tau...vreau sa dansez valsul fericirii alaturi de tine...Dar tacerea ta e dincolo de fiinta mea!! Nu pot sa inteleg unele aspecte fara ajutorul tau...nu pot sa vad cusurul firului...vreau sa traiesc povestea mea....vreau sa traiesc clipe imbibate in elicsir...Dar unele vise sunt in zadar,se spulbera intr-o fractiune de secunda...Poate de vina esti tu,poate de vina sunt eu,poate de vina suntem amandoi...

.Dupa parerea mea principala problema in esuarea unei relatii este lipsa comunicarii... aici incep toate si tot aici se sfarsesc...Odata ce intre doi oameni nu exista comunicare nu avem nici o speranta la un viitor al relatiei ,totul este doar o iluzie desarta...Iar sinceritatea reprezinta  un alt pas inainte...si de aceea propun zicala"Vreau sa stiu adevarul ,nu ceea ce iti este mai usor sa imi spui!" consider ca nimeni nu are dreptul sa iti ascunda nimic,nici macar ceea ce nu iti face bine...

Urasc mediul asta silentios in care m-am afundat,urasc sa imi pun intrebari si sa-mi raspund singura....urasc sa convietuiesc in inperiul indiferentei.Cu fiecare clipa ce trece simt un gol imens,simt ca nu mai ma regasesc,din toate trasaturile care imi constituiau propriul "ego" nu a mai ramas nimic...poate doar o sclipire succinda a unei dorinte de exprimare...

Timpul ia cu sine toate...

M-am saturat sa-mi schitez acelasi zambet fals  pe fata in fiecare zi,m-am saturat sa denaturez realitatea prefacandu-ma ca toate merg bine,m-am saturat sa muncesc mult si in final sa obtin  doar dezamagirea...dar ar trebui sa ma motiveze nu???intervine asa zisa zicala"ce nu te doboara te face mai puternic"poate ca e adevarat dar nu iti trebuie doar forta,mai este nevoie si de determinare...Avem momente cand de-a dreptul tanjim,ne dorim din adancul fiintei noastre,si momente cand suntem complet indiferenti ,ambele variante se suprapun aceleasi determinari...si acum urmeaza intrebarea..."de ce?" poate intr-o zi o sa detinem un raspuns admisibil...

Avem multe idealuri in viata  dar putine scopuri...avem tendinta sa ne multumim cu minimul si sa ne ambitionam cand nu este cazul...cred ca problema principala este necunoasterea de sine...suntem vinovati ca reactionam la primele impulsuri ,suntem vinovati pentru ca nu avem a doua perspectiva,suntem vinovati pentru esecurile de zi cu zi pe care ni le cauzam zilnic,nu avem dreptul de intrebarea?! "de ce eu ?" nu isi mai are rostul ....pentru ca ti-ai facut-o cu mana ta....gandeste-te de o suta de ori inainte si in pragul concluziei... verifica....este adevarat ca perfectiunea este inca un vis...un vis frumos...de aceea precizez ca vorbele mele nu intruchipeaza perfectiunea ,doar ca imi doresc sa traiesc intr-o societate demna de admiratie,imi doresc sa nu imi fie frica sa imi afirm obtiunile ,imi doresc DEMOCRATIA in adevaratul sau context,nu o forma a ei...vreau sa vad determinare...nu vreau sa mai vad posibilele scantei stingandu-se din pricina indiferentei...De aceea lansez un mesaj"Hai sa punem in aplicare teoria!"

M-am saturat de falsele valori ale societatii,m-am saturat de aspectul de turma,m-am saturat sa accept realitatea deoarece asta e tot ce am...de ce nu pot lupta?sau mai bine zis de ce ne este implantata ideea de "lupta zadarnica" suntem multi care avem aceeasi parere si totusi nu ne afirmam cu nimic...

Memorii:x

Oare ce inseamna viata?Care este cursul ei?De ce uneori este asa de confuza si plina de neprevazut?De ce uneori visam o viata intreaga la anumite clipe care vrem sa le traim si apoi constatam ca nu e nici pe departe asa cum ne-am dorit?Ce inseamna fericirea?O sa fim vreodata niste oameni impliniti din toate punctele de vedere?Astea sunt cateva din intrebarile care ne-a framantat macar odata pe fiecare dintre noi ....visam toata viata si despretuim momentele in care cadem ...apoi ne punem o intrebare fireasca dar totusi egoista "DE CE EU????!!!!"ar trebui sa realizam mai des ca momentele frumoase nu ar fi pretuite daca nu am avea parte si de momente imbibate in venin ....Este firesc sa incercam sa evadam din lumea asta predominata de nuante , interese , vise neatinse si de momente spulberate ...dar totusi sa nu dramatizam ,sa nu uitam ca cei mai impliniti oameni nu sunt cei care au ceea ce este mai bun...sunt cei care stiu sa culeaga ce e mai bun din tot ce le iese in cale ...Ne-am saturat de convorbiri inutile care nu duc nicaieri ...Ne-am saturat de momentele in care ne gandim de o mie de ori la gasirea unei solutii in rezolvarea unei probleme...Dar pana la urma chiar conteaza?Chiar o sa ne marcheze? Cele mai bune exemple de greseli sunt cele pe care le-am comis chiar noi...Din ele invatam ...DECI!!! hai sa profitam de fiecare clipa...de fiecare zambet...de fiecare vorba...Hai sa nu mai vorbim ore in sir fara sa spunem nimic...Mai tarziu sa nu constatam ca am pierdut ani cersind clipe ,care au fost risipite in bataia vantului ...Sa nu uitam ca cele mai frumoase momente sunt cele inchise in cripta amintirilor...cele bune sa se-adune cele rele sa se spele:X:X:X nu se merita sa pierdem timpul in conflicte si in probleme care nu ne aduc nici o satisfactie...suntem mai buni de atat....Viata uneori nu e dreapta...dar trebuie sa ridicam privirea si sa privim catre orizont...Avem atatea de spus....atatea de vazut...atatea de trait...am inceput sa coenstientizam ca timpul nu ne asteapta...aceasta planeta numita "Terra " se invarte si fara noi...tot ce ne ramane de facut este sa luptam pentru vise,pentru fericire ,pentru tot ce ne aduce zambetul pe buze ....LA VITA E BELLA!!!lLA VITA E ROSA!!!