In albul unei foi,in adancul abis al unei enigme,cuvintele nu isi gasesc locul ,se intrepatrund prin mii si mii de ipoteze apoi dispar precum o teorie eronata.A mai trecut o zi,o saptamana,o luna ,as avea atatea de spus,dar nu imi gasesc cuvintele,totul pare atat de vag,simt ca ma aflu intr-un impas al exprimarii.Cum as putea afisa sentimentele care imi inunda sufletul,isi pune amprenta asupra amintirilor si sentimentelor mele,imi zdruncina sufletul precum adierea vantului rece,imi da o senzatie sinistra ,cuvintele imi par mult prea vagi,mult prea seci,nu am puterea sa le combin in fraze ilustre,nu sunt suficiente pentru a impregna adevarata esenta...apoi sesizez ca nu o sa ma mai intoarc niciodata la ruinele vechilor paradise,si probabil tot ce va ramane este o vaga amintire si un text sec uitat odata cu trecerea timpului ...ma aflu in situatia unui pictor care nu dispune de paleta de culori necesara pentru a-si afisa propria capodopere,unui muzician caruia nu ii ajung sunetele pentru a crea linia melodica,a unui copil care invata primii pasi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu