"Imbatranim prea repede si devenim intelepti mult prea tarziu"

Inca de la cele mai fragede varste tanjim dupa maturitate...iar cand o atingem ne vrem copilaria inapoi...Varsta nu ar trebui sa ne influenteze modul in care convietuim...sunt de parere ca maturitatea nu este impusa de conditia varstei ,e un proces involuntar...Sunt persoane care au concepte sclipitoare inca din pragul copilariei ,persoane care nu se lasa confensate de anumite conceptii...mie imi place sa le numesc "persoane cu idealuri inalte"...sunt pur si simplu naturale ,refuza princiipiile ieftine dupa care ne catalogheaza societatea...este foarte important sa stim sa ne calauzim pasii intr-o lume dominata de caractere obscure...Drama societatii in care traim este urmatoarea :tinerii nu au dreptul la libera exprimare,nu li se acorda  ocazia de a-si arata competentele...O alta drama o constituie locurile de munca...majoritatea angajatorilor doresc experienta..."off...nene?!?!?! unde sa dobandesc experienta daca nu mi se da sansa sa invat" ,si asta nu e tot ...Noi?!Tinerii ...suntem catalogati incopententi datorita unor aspecte mai mult sau mai putin FIRESTI ...mai mult sau mai putin LOGICE...Inca din clasele primare luam la cunostinta viitorul esec ce ne va marca generatia...iar acum o sa intreb:"De ce ne spuneti ca suntem lipsiti de interes,de ce ne spuneti ca fiecare generatie ce vine e mai slaba decat cea anterioara???"...Ca sa ne MOTIVATI mai tarziu spunandu-ne"TOTUL sta in voi,voi aveti puterea de a schimba ceva "?!?!...Multumesc!dar nu este suficient,nu putem lua initiativa daca nu suntem ascultati,daca nu suntem intelesi sau mai bine spus.... MOTIVATI...Orice odor se deschide ochii ...creste ...infloreste si isi lanseaza propriile principii...dar ... voi sunteti cei care detineti"puterea",voi sunteti cei care aveti"stafeta"...Voi,cei "maturi" sunteti cei care trebuie sa faceti ceva pentru ca societatea sa prospere...iar noi o sa va urmam exemplul...

Relatie in vid...

Vreau sa fiu intaia raza de lumina ce iti mangaie chipul in varsarea zorilor...vreau sa fiu picatura de apa ce iti stinge setea...vreau sa cant muzica sufletului tau...vreau sa dansez valsul fericirii alaturi de tine...Dar tacerea ta e dincolo de fiinta mea!! Nu pot sa inteleg unele aspecte fara ajutorul tau...nu pot sa vad cusurul firului...vreau sa traiesc povestea mea....vreau sa traiesc clipe imbibate in elicsir...Dar unele vise sunt in zadar,se spulbera intr-o fractiune de secunda...Poate de vina esti tu,poate de vina sunt eu,poate de vina suntem amandoi...

.Dupa parerea mea principala problema in esuarea unei relatii este lipsa comunicarii... aici incep toate si tot aici se sfarsesc...Odata ce intre doi oameni nu exista comunicare nu avem nici o speranta la un viitor al relatiei ,totul este doar o iluzie desarta...Iar sinceritatea reprezinta  un alt pas inainte...si de aceea propun zicala"Vreau sa stiu adevarul ,nu ceea ce iti este mai usor sa imi spui!" consider ca nimeni nu are dreptul sa iti ascunda nimic,nici macar ceea ce nu iti face bine...

Urasc mediul asta silentios in care m-am afundat,urasc sa imi pun intrebari si sa-mi raspund singura....urasc sa convietuiesc in inperiul indiferentei.Cu fiecare clipa ce trece simt un gol imens,simt ca nu mai ma regasesc,din toate trasaturile care imi constituiau propriul "ego" nu a mai ramas nimic...poate doar o sclipire succinda a unei dorinte de exprimare...

Timpul ia cu sine toate...

M-am saturat sa-mi schitez acelasi zambet fals  pe fata in fiecare zi,m-am saturat sa denaturez realitatea prefacandu-ma ca toate merg bine,m-am saturat sa muncesc mult si in final sa obtin  doar dezamagirea...dar ar trebui sa ma motiveze nu???intervine asa zisa zicala"ce nu te doboara te face mai puternic"poate ca e adevarat dar nu iti trebuie doar forta,mai este nevoie si de determinare...Avem momente cand de-a dreptul tanjim,ne dorim din adancul fiintei noastre,si momente cand suntem complet indiferenti ,ambele variante se suprapun aceleasi determinari...si acum urmeaza intrebarea..."de ce?" poate intr-o zi o sa detinem un raspuns admisibil...

Avem multe idealuri in viata  dar putine scopuri...avem tendinta sa ne multumim cu minimul si sa ne ambitionam cand nu este cazul...cred ca problema principala este necunoasterea de sine...suntem vinovati ca reactionam la primele impulsuri ,suntem vinovati pentru ca nu avem a doua perspectiva,suntem vinovati pentru esecurile de zi cu zi pe care ni le cauzam zilnic,nu avem dreptul de intrebarea?! "de ce eu ?" nu isi mai are rostul ....pentru ca ti-ai facut-o cu mana ta....gandeste-te de o suta de ori inainte si in pragul concluziei... verifica....este adevarat ca perfectiunea este inca un vis...un vis frumos...de aceea precizez ca vorbele mele nu intruchipeaza perfectiunea ,doar ca imi doresc sa traiesc intr-o societate demna de admiratie,imi doresc sa nu imi fie frica sa imi afirm obtiunile ,imi doresc DEMOCRATIA in adevaratul sau context,nu o forma a ei...vreau sa vad determinare...nu vreau sa mai vad posibilele scantei stingandu-se din pricina indiferentei...De aceea lansez un mesaj"Hai sa punem in aplicare teoria!"

M-am saturat de falsele valori ale societatii,m-am saturat de aspectul de turma,m-am saturat sa accept realitatea deoarece asta e tot ce am...de ce nu pot lupta?sau mai bine zis de ce ne este implantata ideea de "lupta zadarnica" suntem multi care avem aceeasi parere si totusi nu ne afirmam cu nimic...