Fiecare,asteapta ceva ,dar mai mult de jumatate nu stiu ce anume asteapta de la ei ,de la viata ,de la altii,de la tot ce ii inconjoara. Ne lipsim lipsiti de speranta si ne scufundam in mii de ganduri atunci cand asteptam cu sufletul la gura ceva anume sau pe cineva anume iar acesta intarzie sa apara ,asa e viata nu ne aduce mereu lucruri placute,pot fii si neplacute,chiar inevitabile,cu fiecare clipa ce trece intram in lupta ku timpul,cautam un refugiu,unii dintre noi spera sa il gaseasca pe cadranul ceasului dar spre surprinderea lor secundele trec mult prea greu iar minutarul refuza sa-si continuie drumul atent proiectat pe axa temporala. Se spune ca ,atunci cand asteptarea se impleteste cu speranta rezulta un combustibil puternic care alimenteaza dorinta aceasta,dar ce se intampla atunci cand asteptarile noastre sunt naruite si se asterne o regretabila dezamagire cauzata de o persoana draga noua,o persoana la care nu ne-am fii asteptat sa ne dezamageasca,oare cum am reactiona?Am ramane vesnic suparati?Ne-am razbuna?S-au am ierta?Iar daca s-ar intampla acest lucru de ce am face-o?Din cauza statusului ocupat de persoana respectiva in viata noastra?Din cauza perioadei de timp petrecute impreuna?Din cauza frumoaselor amintiri colectate de-a lungul timpului? De-a lungul timpului calea ne este presarata de vise,cand suntem in pragul impliniri radiem de fericire,dupa aceste momente ajung pe fundul bagajului acumulat de-al lungul vietii. Dar atunci cand asteptarea atinge cote alarmante nu uita sa razi,este muzica sufletului,nu uita sa plangi este alinare pura ,nu uita sa asculti este forta inteligentei,nu uita ca rabdarea e necesara.
