Memorii:x

Oare ce inseamna viata?Care este cursul ei?De ce uneori este asa de confuza si plina de neprevazut?De ce uneori visam o viata intreaga la anumite clipe care vrem sa le traim si apoi constatam ca nu e nici pe departe asa cum ne-am dorit?Ce inseamna fericirea?O sa fim vreodata niste oameni impliniti din toate punctele de vedere?Astea sunt cateva din intrebarile care ne-a framantat macar odata pe fiecare dintre noi ....visam toata viata si despretuim momentele in care cadem ...apoi ne punem o intrebare fireasca dar totusi egoista "DE CE EU????!!!!"ar trebui sa realizam mai des ca momentele frumoase nu ar fi pretuite daca nu am avea parte si de momente imbibate in venin ....Este firesc sa incercam sa evadam din lumea asta predominata de nuante , interese , vise neatinse si de momente spulberate ...dar totusi sa nu dramatizam ,sa nu uitam ca cei mai impliniti oameni nu sunt cei care au ceea ce este mai bun...sunt cei care stiu sa culeaga ce e mai bun din tot ce le iese in cale ...Ne-am saturat de convorbiri inutile care nu duc nicaieri ...Ne-am saturat de momentele in care ne gandim de o mie de ori la gasirea unei solutii in rezolvarea unei probleme...Dar pana la urma chiar conteaza?Chiar o sa ne marcheze? Cele mai bune exemple de greseli sunt cele pe care le-am comis chiar noi...Din ele invatam ...DECI!!! hai sa profitam de fiecare clipa...de fiecare zambet...de fiecare vorba...Hai sa nu mai vorbim ore in sir fara sa spunem nimic...Mai tarziu sa nu constatam ca am pierdut ani cersind clipe ,care au fost risipite in bataia vantului ...Sa nu uitam ca cele mai frumoase momente sunt cele inchise in cripta amintirilor...cele bune sa se-adune cele rele sa se spele:X:X:X nu se merita sa pierdem timpul in conflicte si in probleme care nu ne aduc nici o satisfactie...suntem mai buni de atat....Viata uneori nu e dreapta...dar trebuie sa ridicam privirea si sa privim catre orizont...Avem atatea de spus....atatea de vazut...atatea de trait...am inceput sa coenstientizam ca timpul nu ne asteapta...aceasta planeta numita "Terra " se invarte si fara noi...tot ce ne ramane de facut este sa luptam pentru vise,pentru fericire ,pentru tot ce ne aduce zambetul pe buze ....LA VITA E BELLA!!!lLA VITA E ROSA!!!

Bucati de fericire...

Gandurile isi pierd iar conturul pe buzele mele...grijile sunt acoperite de o panza stravezie...ura mi se ineaca in suflet...
Sunt momente in care ma multumesc doar sa te privesc..,fara sa iti vorbesc,fara sa iti soptesc,fara sa te deranjez din ceea ce faci...inca mi se mai intampla desi cei drept din ce in ce mai rar sa ma pierd in privirea ta...ash vrea sa iti spun ceva...dar nu imi gasesc cuvintele...si revin la momentele in care ma umplu de o caldura neinteleasa si in care ma simt bine,ma simt in siguranta...simt ca locul meu e acolo...Atunci imi las cuvintele sa se opreasca pe varful buzelor si gandurile le vezi ratacind in adancul ochilor mei...Visele au inceput iar sa capete culori si nuante...parca acum sunt mai pronuntate...dar stiu ceva...visele nesigure sunt cele din urma ,cele traite sunt cele din prezent si cele certe sunt cele din viitor!!!Apara-mi visele!!!
Sunt amintiri pe care le doream de mult uitate,dar revin demoland realitatea...simt ca ma pierd...ma simt singura...Unde esty?!Ajuta-ma!!!Alunga-mi singuratatea care imi macina sufletul...inlocuieste-o cu un zambet care sa rasara din adancul sufletului meu...
Nu-mi refuza visele ce le vreau implinite...ajuta-ma la consolidarea lor...Urca alaturi de mine pe aceasta scena numita viata si arata-mi ca tu esti personajul ideal chiar daca uneori joci stangaci rolul...Nu te teme!!!...Timpul il lasi in urma,nu poti trai in trecut de aceea vreau sa traiesti alaturi de mine in prezent...Vreau ca u sa imi alungi indoielile...

Asteptarea...

Fiecare,asteapta ceva ,dar mai mult de jumatate nu stiu ce anume asteapta de la ei ,de la viata ,de la altii,de la tot ce ii inconjoara. Ne lipsim lipsiti de speranta si ne scufundam in mii de ganduri atunci cand asteptam cu sufletul la gura ceva anume sau pe cineva anume iar acesta intarzie sa apara ,asa e viata nu ne aduce mereu lucruri placute,pot fii si neplacute,chiar inevitabile,cu fiecare clipa ce trece intram in lupta ku timpul,cautam un refugiu,unii dintre noi spera sa il gaseasca pe cadranul ceasului dar spre surprinderea lor secundele trec mult prea greu iar minutarul refuza sa-si continuie drumul atent proiectat pe axa temporala. Se spune ca ,atunci cand asteptarea se impleteste cu speranta rezulta un combustibil puternic care alimenteaza dorinta aceasta,dar ce se intampla atunci cand asteptarile noastre sunt naruite si se asterne o regretabila dezamagire cauzata de o persoana draga noua,o persoana la care nu ne-am fii asteptat sa ne dezamageasca,oare cum am reactiona?Am ramane vesnic suparati?Ne-am razbuna?S-au am ierta?Iar daca s-ar intampla acest lucru de ce am face-o?Din cauza statusului ocupat de persoana respectiva in viata noastra?Din cauza perioadei de timp petrecute impreuna?Din cauza frumoaselor amintiri colectate de-a lungul timpului? De-a lungul timpului calea ne este presarata de vise,cand suntem in pragul impliniri radiem de fericire,dupa aceste momente ajung pe fundul bagajului acumulat de-al lungul vietii. Dar atunci cand asteptarea atinge cote alarmante nu uita sa razi,este muzica sufletului,nu uita sa plangi este alinare pura ,nu uita sa asculti este forta inteligentei,nu uita ca rabdarea e necesara.